Mai întâi, trebuie să se determine ce intră în noțiunea de teren cu destinație agricolă. Astfel, conform art. 36 din Codul Funciar, terenurile agricole sunt folosite pentru desfăşurarea activităţii în scopul obţinerii de produse agricole şi pentru amplasarea obiectivelor de infrastructură a agriculturii, precum şi pentru obţinerea produselor energetice în anumite condiții.

Conform Codului Funciar, din categoria terenurilor cu destinaţie agricolă fac parte:

  1. terenurile agricole (arabile, inclusiv serele, solariile şi răsadniţele, pârloagele, livezile, viile, plantaţiile de nuci, plantaţiile de dud, arbuştii fructiferi, fâneţele, păşunile, grădinile, loturile pomicole şi altele asemenea – cele cu vegetaţie);
  2. terenurile ocupate de depozite, de frigidere destinate păstrării produselor agricole, de făţări, de ateliere de reparaţie şi de păstrare a mecanismelor (agregatelor) agricole, de ferme zootehnice, inclusiv amenajările piscicole, precum şi fâşiile forestiere, iazurile antierozionale, drumurile care servesc activităţile agricole, instalaţiile de desecare, de irigare, dacă nu au fost atribuite la altă categorie de destinaţie;
  3. terenurile ocupate de culturi de plante energetice lemnoase (plop, salcie, salcâm) care au gradul de evaluare a fertilităţii naturale mai mic de 40 sau care se află în luncile râurilor ori în alte zone cu risc de inundaţii.

În general, pe terenurile agricole nu pot fi ridicate construcții, cu anumite excepții. Astfel, relevant, în cazul în care dorim să ridicăm o construcție pe un teren cu destinație agricolă, este ca aceasta să aibă relevanță agricolă. Prin urmare, este posibil de construit pe un teren agricol construcții cu caracter provizoriu, cum ar fi gherete, bazin, dar și construcții capitale, cum ar fi depozite, frigidere destinate păstrării produselor agricole, ateliere ș.a. Dacă acestora li se vor da destinație agricolă, adică, dacă vor fi utilizate în scopul obţinerii de produse agricole, pentru prelucrarea pământului, pentru amplasarea instrumentelor utilizate la prelucrarea pământului etc.

Indiferent de caracterul construcției, provizoriu sau permanent, în toate cazurile este nevoie de obținerea unei autorizații de construire pentru toate tipurile de construcție. Totuși, sunt anumite categorii excluse de la obligativitatea obținerii certificatului de urbanism și autorizației de construire, și anume lucrările care nu modifică structura de rezistenţă, aspectul exterior, caracteristicile iniţiale ale construcţiilor şi ale instalaţiilor aferente.

În acest sens, art. 14 din Legea nr. 163 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţie prevede expres la alin. (1) lit. l) faptul că pentru construcțiile auxiliare nu este nevoie de autorizație de construire și nici de certificat de urbanism. Conform art. 2 din aceeași lege, construcţii auxiliare, anexe sunt construcţii cu caracter definitiv sau provizoriu, menite să asigure activităţi complementare funcţiei de activitate/locuire, care, fiind amplasate în vecinătatea construcţiei principale, alcătuiesc împreună cu aceasta o unitate funcţională distinctă. Din categoria construcţiilor auxiliare, anexelor fac parte: bucătării de vară, şure, grajduri pentru animale, depozite, garaje, sere, piscine, băi.

Categoriile de construcții enumerate supra sunt exceptate de la obținerea autorizației de construire, atâta timp cât sunt „menite să asigure activităţi complementare funcţiei de activitate/locuire”, în cazul nostru, acestea trebuie să aibă relevanță agricolă.

Ceea ce trebuie de reținut este că se interzice construcţia obiectivelor fără relevanţă agricolă pe terenurile agricole și că, de obicei, obținerea certificatului de urbanism și autorizației de construire este obligatorie, cu excepția cazurilor prevăzute de lege. În cazul nerespectării condițiilor respective, construcțiile ridicate vor fi considerate construcţii neautorizate, fapt ce atrage după sine aplicarea sancţiunilor contravenţionale. În același timp, menționăm că proprietarii de terenuri pot dispune de dreptul de a schimba modul de folosinţă a terenurilor agricole, dar numai cu acceptul autorităţilor locale, în modul stabilit de Guvern.

SURSA : WWW.BIZLAW.MD