„Pe strada Veronica Micle, găbjită între alte două clădiri (nu foarte mari de altfel, dar care sfidează cu prezența), umbrită de doi copaci, stă casa cu numărul 10” 

Veronica Micle 10

micle104Această casă modestă a aparținut uneia dintre primele familii de nobili din Basarabia și anume Sinadino.  

 
 
-0:51Primele informații despre această  clădire datează din 1868, ridicată conform unui proiect model, numit trei stânjeni. Casa aparţinea familiei Sinadino.

 

Numele de familie Sinadino e încrustat adânc în istoria Chişinăului. Această familie a dat Chișinăului câțiva primari de excepție și oameni politici importanți. Dinastia Sinadino este cunoscută încă din secolul XI și provine din Grecia. „Pantelimon Ioan (1795-1865), eterist pribegit după măcelul din Chios la Odessa, apoi la Chişinău, unde a fost primar (1837-1842). Fiii săi: Ioan (1838-1906), nobil basarabean (1896), căsătorit cu Alexandrina Const. Zoti, – ctitorii bisericii Sf. Pantelimon din Chişinău (1892), fără urmaşi; şi Victor (1841-1904), director al băncii mun. Chişinău.” (Gheorghe Bezviconi și inspirata lui „Boierimea Moldovei dintre Prut şi Nistru” (Bucureşti, 1943)).

La 17 iulie, în familia lui Victor Sinadino, se naște un fiu care primește numele bunicului său – Pantelimon. Soarta face ca anume acest fecior a familiei să aibă cea mai spectaculoasă prezență în viața politică și socială a Basarabiei.

Din memoriile primarului de Chișinău:  „Desigur, îmi era greu să judec despre serviciul meu şi despre succesul misiunilor mele. Voi aminti doar că toţi alegătorii, care intrau în vorbă cu mine despre evenimentele orășenești, considerau de datoria lor să mă convingă că lucrurile nu merg mai rău, ba poate, uneori, chiar mai bine, că ordinea e destul de bună, funcţionarii sunt la nivel; că totul decurge în mod normal. Mie îmi pare că poziţia mi-au salvat-o fostele lecţii practice ale tatălui meu şi ale unchiului, referitoare la gospodărie, dar şi faptul că, din primii ani de studenţie, frecventam toate adunările guberniei, şi judeţene şi cele de zemstvă în Chişinău, şi am făcut cunoştinţă cu activitatea socială în alte domenii…”

micle103

 

micle101

După 40 casa devenise proprietatea unei oricare Roza Aiaţki. La sigur casa a fost împărțită la 5 familii strămutate de pe un alt ținut al URSSS-ului mare. Fiecare familie avea câte un scaun sau două din sala de cină a Sinadinilor și câteva piese din vesela de faianță a fostei stăpâne. Cele mai frumoase piese de mobilier au fost încărcate și duse pentru a mobila apartamentele ofițerilor și a cinovnicilor. Lucrurile personale ale familiei la sigur au fost și ele împrăștiate.

Cartierele Pârcălab, Ștefan cel Mare și 31 august sunt toate îmbibate de prezența familiei Sinadino. Printr-o ironie a sorții, probabil, casa de pe Micle stă la câțiva metri de la intersecția cu stradă care purta numele primilor proprietari ai casei (strada Vlaicu Pârcălab a purtat o vreme numele de P.I. Sinadino). Când treci pe acolo ia-ți o clipă să admiri clădirile ctitorite de ei și modesta casă cu faianțe de pe Micle 10.
 

SURSA: descopeririurbane.com